REÎNTÂNLIRE…CU PRIMA DRAGOSTE

Era o zi ploioasă de toamnă. El s-a apropiat de ea și a văzut în ochii ei toată blândețea, dar și toată suferința din lume. Ea, cu ochii triști, dar cu zâmbet pe față, îl vede ca prin vis și îi spune:

-Nu credeam că după atâția ani, viața mi te va scoate din nou în cale.Ești neschimbat.

-TU însă, te-ai schimbat, răspunse el. Ești mult mai frumoasă, dar parcă in ochii tai citesc acum alte povesti.

-Sunt bine, răspunse ea, ușor rusinată .Simțea cum inima ii ieșea din piept de emoție si bucurie.

Nu se mai văzuse de 15 ani. Crescuse în aceeași scară de bloc, se jucase împreună  în copilărie, mâncase împreună din prăjiturile bunicilor, fusese unul pentru celălalt prima dragoste, văzuse împreună pentru prima dată marea.

Acum viața îi pune unul în fața celuilalt din întâmplare, dar oare întânlirea aceasta avea să le dea viața peste cap?

Era o toamna friguroasă așa că el o invită la un ceai pentru a avea răgazul de a-și povesti în liniște cum e acum viața lor. Au mers împreună în cel mai apropiat loc, s-au așezat la o masuță mică, lângă geam. Părea că ploaia le mângaie sufletele, iar pentru o clipă au ramas tăcuți, numărând parcă anii în care nu și-au vorbit, nu s-au văzut, nu s-au iubit..

El cumpără două ceaiuri și se așează tăcut lângă ea.

-Nu ai uitat, spune ea, imi place mult ceaiul cu miere.

-Nu am uitat nimic din ceea ce are legătură cu tine. Deși am fost nevoit să plec, eu nu te-am uitat niciodată.

-Ai fost nevoit? Nu fi laș, nu era nici o nevoie sa pleci atat de departe, să studiezi în altă tară, departe de mine, si de tot ce am fi putut construi în doi.

-Nu am fugit de tine, am  crezut doar că studiind acolo, aș putea deveni bărbatul de care tu ai nevoie. Iartă-mă..am crezut ca suntem prea mici și că relația noastră e o copilărie, dar, adevarul este ca nu te-am putut uita…deși nu te-am vazut 15 ani , seară de seară am adormit cu gândul la tine.

-Ce vrei sa spui? Întreabă  ea cu un glas stins. Cand ai plecat ai luat cu tine tot ce aveam mai frumos, toate planurile si speranțele mele. Am încercat să îmi croiesc un alt drum, am cunoscut un alt barbat..și acum doar trăiesc.

-Doar trăiești..dar nu esti fericită! Iar daca nu ai reușit să imi ierți plecarea, înseamnă că nu m-ai uitat niciodată.

-Ce-ți pasă ție?nu trebuie să iți dau explicatii. Nu ți-a păsat când ai plecat , pentru tine totul a fost o joacă, eu însă , nu am uitat niciodată promisiunile tale, planurile noastre. Am mers prin viață mereu cu o bucată de inima lipsă, convinsă că nimeni nu o va putea pune vreodată la loc.

-Și….soțul tau?

-Hmm…nu l-am iubit niciodată. E un strain așa cum era și cand l-am cunoscut, acum mai bine de 10 ani. Are multe în comun cu tine, probabil de asta l-am ales. Vezi tu, ironia sorții, toată viața am fost interesată de barbați seci, egoiști care nu aveau să aducă în viața mea nimic bun.

Sunteți curioși de continuarea poveștii? Lăsa-ți în comentarii părerea voastră despre cele două personaje și vom afla împreună cum a continuat povestea lor.

Un gând despre „REÎNTÂNLIRE…CU PRIMA DRAGOSTE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: